Parohia Rudeni

Istoricul comunității parohiale

Toponimie, prezentarea generală a localității d.p.d.v. geografic, istorico-demografic, arheologic, cultural, economic

Parohia este situată în județul Ilfov, în imediata apropiere a Bucureștilor, în nord-vest de-a lungul liniei de centură între localitățile Chiajna și Chitila, pe o lungime de 5 km. Spun oamenii, că la 12,5 km de centru capitalei (azi „Sfântul Gheorghe” lângă drumul Voievozilor (i se zicea astfel șoselei naționale de azi București-Pitești, căci pe ea se ajungea la Curtea de Argeș, Câmpulung, Târgoviște, primele cetăți de scaun ale Munteniei) se afla un loc minunat de trai pentru oameni, fiindcă se găsea apă de băut, pește, lemne pentru foc, vânat, ciuperci etc., pădurea fiind dintotdeauna „hambarul de hrană al omului”. Cu vremea, acest sat s-a dezvoltat și mai târziu, când a început povara fiscalității, au apărut și diferențieri între oameni, unii ajungând ceauși, sau vătafi, cu care au luat legătura proprietarii unor suprafețe de păduri din aceste locuri, pe care le-au defrișat, devenind loc bun pentru agricultură și construcții, alții rămânând crescători de animale[1]. Rudeni este o localitate în județul Ilfov, Muntenia, care aparține orașului Chitila. Satul Rudeni a fost atestat istoric pentru prima dată în anul 1821, când oastea lui Tudor Vladimirescu a făcut un popas în cătunul „Catane”, înainte de a intra în București, prin zona în care astăzi se află astăzi cartierul Drumul Taberei. Denumirea satului vine de la unul dintre generalii lui Tudor Vladimirescu, și anume generalul Rudeanu. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Rudeni făcea parte din comuna Chiajna și avea 553 de locuitori[2]. În 1925, este consemnat în aceeași comună[3]. Satul Rudeni este menționat pe harta Principatelor din 1828 sub numele Giulești Domnești și a aparținut comunei Chiajna până în 1947 când a trecut la comuna Chitila. În 1943 din filie a parohiei Chiajna a devenit parohie de sine stătătoare având ca prim preot paroh pe Ioniță C. Ioan. În 1968, deja transferat la comuna Chitila, în satul Rudeni a fost inclus și satul Catanele, până atunci localitate separată. După cum se menționează de către prof. Ion Vișoiu în cartea sa „Monografie”[4], învățământul din Chitila înglobează și satul Rudeni unde în 1907 a început construcția unui local cu două săli de clasă, care s-a terminat în 1910. Până la această dată se învățau cititul și scrisul în casa bisericii.

Istoricul bisericii parohiale

Istoria zidirii bisericii

Biserica din satul Rudeni a fost construită începând cu anul 1850, fiind necesară unei populații de fermieri ce s-a aciuat la marginea Bucureștiului. Această biserică este monument istoric, construită pe locul unei biserici din secolul XV, fiind una din cele mai vechi biserici din jurul Bucureștiului. Istoria ei ni se dezvăluie intrând în curte și mergând spre micul cimitir din spatele bisericii. Aici găsim ruinele unui zid vechi, din cărămidă, zid care împrejmuia biserica din secolul al XV-lea. Biserica din Rudeni este locul în care Tudor Vladimirescu s-a rugat în 1821. El a poposit în zona Rudeni timp de trei săptămâni, iar denumirea străzii Panduri amintește de acest lucru. În anul 1872 lucrările la noua biserică s-au terminat, biserica primind Hramul „Sfinții 40 de Mucenici” de la Mănăstirea „Doamna Chiajna” ce abia se dărâmase, situându-se la o distanță de aproximativ 400 m de aceasta. În anul 1913 biserica a încartiruit „Regimentul 54 Infanterie” care, ca semn al trecerii lor, au donat bisericii o copertă a unei Sfinte Evanghelii și o Dveră pentru altar. În urma ședinței Consiliului Eparhial, s-a aprobat înființarea Parohiei Rudeni cu Ordinul 7056/1943 prin ridicarea filiei satului Rudeni-Ilfov la rangul de parohie, prin dezlipirea de la parohia-mamă Chiajna. Construcția bisericii în decursul timpului a suferit numeroase avarii, cele mai grave fiind în Al Doilea Război Mondial. Aflându-se în apropierea Fortului (Fabrica de muniție a Bucureștiului), biserica a fost practic spulberată în timpul bombardamentului aerian asupra Capitalei. Lucrările de restaurare a bisericii au decurs pe o perioadă mai lungă de timp, ele fiind finalizate în anul 1993. În perioada 2010-2013 s-au efectuat lucrări de reparații capitale atât în interiorul bisericii cât și în exteriorul ei, cu binecuvântarea Preafericirii Sale Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la care s-au adăugat pictarea acesteia cu sprijinul enoriașilor săi și al Primăriei orașului Chitila și planul de sistematizare a curții bisericii.

Anexe

În anul 2004 s-a construit o clopotniță din structură metalică, detașată de biserică, iar în anul 2006 a fost ridicat un paraclis cu Hramul „Nașterea Maicii Domnului” în timpul păstoririi P.C. Pr. Stoica Valentin-Marian, cu binecuvântarea Preafericirii Sale Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, sfințirea fiind oficiată de P.S. Sebastian Ilfoveanu, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei BucureștilorCasa parohială a fost construită între 1943-1947, cu cheltuiala parohiei, din paiantă.

Arhitectura, plan, dimensiuni, materiale de construcții

Biserica este în formă de navă având ca dimensiuni 19,32 x 6,5 m exterior, amprenta la sol. Înălțimea pereților la cornișe 4,20 m iar la coamă 6 m, având o suprafață de 115 m², construită din cărămidă și beton, acoperită cu tablă de cupru. Biserica are o turlă falsă așezată pe naos având montată o cruce de inox. Ușa de la intrare este din lemn, ferestrele fiind din tâmplărie PVC, tip termopan. Pictura a fost realizată între anii 2012-2014 în stilul renascentist în tempera-acrilic de către pictor Marian Pușcă.

Obiecte vechi de cult, manuscrise și cărți vechi

Biserica are în patrimoniu coperțile unei Sfinte Evanghelii și o dveră dăruite de Regimentul 54 Infanterie, în iulie 1913. [ȘIRUL PREOȚILOR] Ioniță C. Ioan (1943-1968), Neagu Gheorghe (1968-1972), Sandu Gheorghe (1972-1995), Ciobanu Constantin (1995-1998), Stoica Valentin-Marian (din 1998).

Cimitirul

Parohia deține două cimitire, dintre care unul vechi, în spatele bisericii, neutilizabil și altul cu o suprafață de 9.000 m² la intrarea în sat prin terenul donat de C.A.P. în 1968 de către președintele de atunci, dl Gheorghe Anghel, fiu al satului.

ActivitățI culturale și filantropice în trecut

Până la finalizarea lucrărilor de construcție a Școlii din sat, orele de învățământ se efectuau în casa bisericii.

Profilul actual al parohiei

Activități pastoral-misionare, culturale, editoriale, filantropice și catehetice

Anual, parohia organizează pelerinaje la mănăstirile din țară, implicându-se și în Proiectul Patriarhiei Române și Organizației Word Vision – România Hristos împărtășit copiilor.