Parohia Adormirea Maicii Domnului – 1 Decembrie

Istoricul comunității parohiale

Toponimie, prezentarea generală a localității d.p.d.v. geografic, istorico-demografic, arheologic, cultural, economic

Parohia funcţionează în comuna 1 Decembrie, judeţul Ilfov, comună situată între râurile Sabar la nord şi Arges la sud, la 17 km. sud de Bucureşti, pe D.N. 5 ce leagă capitala de oraşul Giurgiu. De-a lungul timpului comuna a purtat mai multe denumiri. Astfel, la începutul veacului XIX, în Catagrafia pe 1810 a Eparhiei Ungrovlahiei o găsim sub denumirea “Careda” [1], denumire pe care o folosesc şi astăzi localnicii pentru a desemna partea cea mai sudică a localităţii, astăzi teren arabil. Amplasamentul iniţial era chiar pe malul nordic al Argeşului şi, sub denumirea de “Kareda”, localitatea apare pe acelaşi amplasament şi pe harta Bucureştilor din anul 1855[2]. Schimbarea amplasamentului şi configurarea noului sat ce capătă denumirea de “Copăcenii de Sus” survine începând cu anul 1856 şi se datorează unui general englez, lordul Stephen Lakeman Bartlett, înnobilat personal de regina Victoria la 25 noiembrie 1853 la Castelul Windsor[3], ca recunoaştere a meritelor militare în luptele împotriva triburilor berbere “Xhosa” din “Colonia Capului” (Africa de Sud), în calitate de comandant al regimentului personal “Minie rifle”. Ceremonia fastuoasă a înnobilării este descrisă de el însuşi în cartea pe care o publică în anul 1880[4]. Configuraţia tipică satului britanic de sec. XVIII[5] se explică prin originea celui care l-a trasat în pădurea ce aparţinuse socrului său decedat în anul 1823, căminarul Ştefan Bujoreanu. În anul 1926 comuna se numea deja “Regele Ferdinand”[6], iar în anul 1948, ca urmare a “abolirii monarhiei”, primeşte denumirea de “30 Decembrie 1947”. Denumirea actuală este dată după 1990, chiar dacă au fost mai multe propuneri de redenumire a localităţii.

Istoricul bisericii parohiale

Istoria zidirii bisericii

Din păcate biserica nu a avut o pisanie care să ofere informaţii istorice. Din Catagrafia pe 1810 a Eparhiei Ungrovlahiei, Condica 1452 şi 1457, păstrată de Biblioteca Academiei Române şi pe care am citat-o deja, aflăm următoarele: “Satul Careda, case 42, suflete parte bărbătească 102 şi femeiască 95, peste tot 197, rumîni, Biserică de zid, slabă, hramul Adormirea Precistii, cu toate orînduielile bune”. Despre această biserică, Pr. Armaş Alexandru, afirma într-un scurt istoric ce însoţea Inventarul din anul 1969 că nu a mai rămas nicio urmă. Biserica actuală este construită între anii 1827 – 1830, aşa cum reiese din Anuarul din 1909 al Administraţiunii Casei Bisericii: “Parohia Copăcenii de Sus, cu bis. Parohială Ad. Maicii Domnului… Această parohie are: familii 280, suflete 1495. Notă: Bis. e de zid; s-a clădit de la 1827 – 1830; s-a reparat la 1887”[7]. Ctitorii bisericii, aşa cum s-a transmis informaţia până la cercetările istorice pe care le întreprind de peste 4 ani, sunt “Emanoil şi Marioara Bujoreanu Filipescu” (cf. vechiului istoric invocat mai sus). În realitate, Maria Bujoreanu avea maximum 5-6 ani în momentul când s-a început construirea bisericii. Este indubitabil faptul că familia Bujoreanu a ctitorit această biserică, logofătul sau căminarul Ştefan Bujoreanu, “fost prefect de Gorj în 1808 şi sfătuitor de taină al lui Theodor din Vladimiri (Vladimirescu)” cumpărând moşiile de la Copăceni în anul 1797[8]. Este foarte probabil ca Luxandra Bujoreanu, soţia lui Ştefan, să fi impus drept ctitor pe Maria, fiica ei, iar hramul bisericii să fi fost închinat Fecioarei Maria din aceeaşi raţiune (Ştefan Bujoreanu fusese deja asasinat de 10 haiduci mascaţi în noaptea Învierii, 15 martie 1822, la moşia sa din pădurea de la Copăceni, după cum scrie vel serdarul Ion Dârzeanu, citat de Emanuel Bădescu)[9]. Căsătoria Mariei Bujoreanu cu Emanoil Filipescu din anul 1840 îl impune şi pe acesta drept ctitor al bisericii ce fusese deja construită cu 10 ani înainte. Statutul de coctitor al acestei biserici îl dobândeşte şi Sir Stephen Lakeman Bartlett, alias Mazar Paşa, după căsătoria din iunie 1856 cu văduva maiorului Filipescu (decedat în 1849), graţie implicării lui în viaţa bisericii şi a comunităţii.

Arhitectura, plan, dimensiuni, materiale de construcții

Biserica a avut iniţial forma de corabie, fiind zidită pe o fundaţie de cărămidă şi având o singură turlă pe pronaos care servea drept clopotniţă. După căsătoria Mariei Bujoreanu cu Sir Stephen Lakeman, cei doi soţi au adăugat bisericii abside şi au adăugat turla mare de pe naos, aducând biserica la forma actuală. Înălţimea bisericii la Pantocrator este de peste 15 m., la faţada pridvorului închis de 6,56 m., lungimea totală de 25 m., lăţimea la abside de aprox. 13 m., iar grosimea pereţilor este de 0,95 m. Lordul englez a înzestrat biserica cu două clopote fabricate la Sheffield de celebrii Vickers & Naylor în anul 1858, anul fiind inscripţionat alături de nr. de fabricaţie 570[10]. Biserica a fost restaurată în mai multe rânduri, dar cea mai amplă restaurare a fost cea începută în anul 1988, când s-a început cu subzidirea în vederea eliminării igrasiei foarte avansate prin înlocuirea fundaţiei de cărămidă cu o nouă fundaţie din beton armat izolată în trei straturi cu carton şi bitum. S-a continuat cu consolidarea arcelor, cu schimbarea totală a învelitoarei şi şmiruirea exterioară a turlei mari (anterior îmbrăcată în tablă), cu tencuieli exterioare şi cu retencuirea interiorului. Toate aceste lucrări au fost finalizate în vara anului 1995. În anii 2008 – 2009 s-au înlocuit uşile de la intrare şi toată tâmplăria exterioară, s-a pardosit interiorul cu marmură, s-au montat stranele şi catapeteasma, sculptate în lemn de stejar de Valerică Hizanu la Grumăzeşti, Neamţ. În aceeaşi perioadă s-a racordat biserica la reţeaua de gaze şi de apă şi s-a instalat încălzirea centrală.

Pictura

Despre pictura iniţială nu se ştie nimic. Odată cu lucrările de restaurare şi de adăugare a “tindei” ce au fost încheiate prin slujba de sfinţire din 2 iulie 1912, s-a şi pictat biserica în ulei de către Gheorghe Chirovici, conform istoricului întocmit de Pr. Armaş Alexandru. În anul 1934, sub parohiatul Pr. Ion Popescu-Copăceni, pictura a fost restaurată de Dan Bejenaru, iar în anul 1947, sub parohiatul Pr. Armaş Alexandru, pictura a fost spălată şi restaurată de Elena Ioanid şi Nicolae Samoilă, conform aceleiaşi surse. Lucrările ample de restaurare impuse de starea de degradare avansată a bisericii s-au finalizat prin repictarea integrală, de data aceasta în tehnica frescă, în stil neobizantin. Lucrările au fost executate între anii 2003 – 2008 de către prof. Nicolae Paşcanu şi Cătălin Buzoianu, cea mai mare pondere revenindu-i celui de-al doilea. [ANEXE] Clopotniţa veche a fost construită din ţeavă metalică după cutremurul din 4 martie 1977 pentru a adăposti clopotele ce au fost coborâte din turla mică a bisericii. La intrarea în curte, între anii 2011 – 2013, s-a construit o nouă clopotniţă din zidărie cu structură din beton armat, unde au fost montate două clopote noi, fabricaţie a prestigioasei turnătorii “Paccard” din Sévrier, Haute- Savoie, Franţa (primele clopote “Paccard” din România). Clopotniţa a fost realizată cu finanţarea parţială a Consiliului Judeţean Ilfov, iar finanţarea clopotelor s-a realizat în mare parte cu sprijinul unor donatori ce doresc să păstreze anonimatul, diferenţa fiind acoperită din donaţii ale enoriaşilor acestei parohii. În imediata vecinătate a bisericii s-a construit în anul 2007 o capelă mortuară, toate cheltuielile fiind suportate de soţii Nadia şi Adrian Popescu, enoriaşi ai parohiei. Începând cu anul 2012, parohia deţine o casă parohială aflată pe un teren limitrof bisericii, graţie donaţiei făcute de surorile Ruxandra şi Christina Boroş. Casa necesită ample lucrări de consolidare-restaurare.

Șirul preoților

În prima biserică, cea din Careda, slujeau doi preoţi şi un diacon: ”Preotul Mihai sin Popa Radu, 35 ani, cu cetire bună, fără nici o patimă şi neglobit, de neam rumân, fecior de preot, hirotonisit de părintele Vraţea Chir Sofronie, cu blagoslovenia lui proin Dositie, la leat 1803, decembrie 3, pe acest sat… Preotul Vlad sin Dumitru, 38 ani, cu cetire bună, fără nici o patimă şi neglobit, de neam rumân, fecior mirean, hirotonisit de părintele Vlădica Tevaidis Chir Meletie, cu blagoslovenia lui proin Mitropolit Dositie, în leat 1789, decembrie 4, pe acest sat… Diacon Brat sin Popa Radu, 32 ani, cu cetire bună, fără nici o patimă şi neglobit, de neam rumân, fecior de preot, hirotonisit de părintele Vlădica Vraţea Chir Sofronie, cu blagoslovenia lui proin Mitropolit Dositie, în leat 1807, iunie 4, pe acest sat”[11]. La biserica ctitorită de Emanoil şi Marioara Bujoreanu Filipescu în 1827, aflăm din Administraţiunea Casei Bisericii, p. 72, următoarele: ”PAROHIA COPĂCENII DE SUS, com. Copăcenii de sus, cu bis. Parohială Ad. Maicei Domnului. Paroh Pr. Grigorian Nicolae. Născut 6 Feb.1855. Sem. inferior. Numit aci la 28 Mai 1880. Supran: Pr. Dumitrescu Radu. 6 Ian. 1836. Grămătic. Numit aci la 30 Sept. 1858”[12]. După decesul pr. Grigorian la 5 februarie 1917, este transferat aici Pr. Ion Popescu-Copăceni, care se pensionează în 1936 urmându-i Pr. Armaş Alexandru (1936-1983), Pr. Stroe Didel (19 apr. 1984 până în prezent) şi Pr. Mîrşolea Daniel Vasile (coslujitor din dec. 2007 până în prezent). Cântăreţi cunoscuţi: Lazăr T. Gheorghe (1893-1960); Ilie Cristea (???? – 1938); Lazăr Dumitru (1938 – 1992, când s-a pensionat); Mîrşolea Daniel Vasile (mar.1995 – dec.2007, când a fost hirotonit preot).

Cimitirul

Ctitorii au donat dintru început 6812 mp. pentru construirea bisericii şi pentru cimitir. În acest cimitir cu o vechime de aproape 190 de ani au fost înhumaţi de-a lungul timpului preoţi precum Nicolae Grigorian şi Alexandru Armas, un scriitor, Eugen Teodoru (1922 – 2008). Personalitatea cea mai de seamă înhumată aici este chiar Maria Bujoreanu Filipescu (Philippesco, cum îşi scriau de fapt numele membrii acestei familii). Mormântul se găseşte în interiorul bisericii, într-o criptă aflată sub pardoseală, sub scaunul împărătesc din partea stângă şi l-am descoperit în timpul lucrărilor de subzidire din 1988. Deasupra, pe scaunul împărătesc, în urmă cu 3 ani, când am găsit la Biblioteca Academiei (graţie d-lui Emanuel Bădescu) fotografia ei facută de Carol Popp de Szathmari în anul 1855, am amplasat un tablou ce sălăşluieşte alături de cel al lui Sir Stephen Lakeman după o fotografie făcută la Londra de Walery, fotograful oficial al reginei Victoria.

Profilul actual al parohiei

Activități pastoral-misionare, culturale, editoriale, filantropice și catehetice

Prin derularea Proiectului Patriarhiei Române şi Organizaţiei Word-Vision-România “Hristos împărtăşit copiilor” s-a constituit un grup de cateheză care activează şi în prezent. În ultimii patru ani am întreprins ample cercetări istorice în scopul de a redescoperi şi revaloriza trecutul comunităţii îngropat în mod voluntar, dată fiind proximitatea şi complicitatea ei cu familii boiereşti şi cu monarhia. Rezultatele cercetării vor fi valorificate prin amenajarea unui mini-muzeu local după restaurarea casei parohiale. Grupul de tineri al parohiei este foarte activ în ce priveşte programul de ajutorare lunară a unor familii în dificultate.

BIBLIOGRAFIE: Administraţiunea Casei Bisericii, Anuar 1909, Bucureşti, Editura Cărţilor Bisericeşti,1909; BĂDESCU, Emanuel, Bucureştii lui Mazar Pasa, Bucureşti, Editura Vremea, 2014; Catagrafia pe 1810 a Eparhiei Ungrovlahiei, mss. CMXVII, Condica 1452 şi 1457, B.A.R.; SZATHMARI, Carol Popp de, Harta 1864a, Cabinetul de Hărţi, B.A.R. ; Harta Bucureşti, 1926, Cabinetul de Hărţi, B.A.R. ; LAKEMAN, Sir Stephen, “What I saw In Kaffir-Land”, Edinburgh and London, Blackwood and Sons, 1880; The Edinburgh Gazette, 6 decembrie, 1853.

[1. Catagrafia pe 1810 a Eparhiei Ungrovlahiei, mss. CMXVII, Condica 1452 şi 1457, B.A.R]

[2. Cabinetul de Hărţi, B.A.R., Harta Bucureşti,1855]

[3. The Edinburgh Gazette, 1853, 6 decembrie, p. 977]

[4. Sir Stephen LAKEMAN, “What I saw in Kaffir-Land”, William Blackwood and Sons, Edinburgh and London, 1880, p. 206-211]

[5. Cabinetul de Hărţi, B.A.R., Carol Popp de Szathmari, Harta 1864]

[6. Cabinetul de Hărţi, B.A.R., Harta Bucureşti,1926]

[7. Administratiunea Casei Bisericii, Anuar 1909, Editura Cartilor Bisericesti, Bucuresti, 1909, p. 72]

[8. Emanuel Badescu, Bucurestii lui Mazar Pasa, Editura Vremea, Bucuresti, 2014, p. 91, nota 39]

[9. Emanuel Badescu, Bucurestii lui Mazar Pasa, Editura Vremea, Bucuresti, 2014, p. 91, nota 39]

[10. Cele două clopote se găsesc repertoriate de “Vickers – The Sheffield Indexers, Index of Known Naylor Vickers Bells”, la poziţia 404, fiind menţionat “Copaceni, Romania, 1858, see above 570”. Din păcate, unul din clopote a fost rechiziţionat în timpul ocupaţiei germane din 1917 – 1918, astăzi păstrându-se numai clopotul mare]

[11. Catagrafia pe 1810…, Condica 1457 – B.A.R.]

[12. Administraţiunea Casei Bisericii…, p. 72]