Parohia Dârvari

Istoricul comunității parohiale

Toponimie, prezentare generală a localităţii d.p.d.v. geografic, istorico-demografic, arheologic, cultural, economic

Parohia Dârvari este situată în comuna Ciorogârla, satul Dârvari, județul Ilfov, paralel cu drumul ce se îndreaptă din București spre Pitești, la stânga autostrăzii, aproximativ 15 km de București și 2 km distanță de binecunoscuta Mânăstire Samurcășești-Ciorogârla. În ceea ce privește denumirea localității Dârvari, dicționarul explicativ al limbii române, dă noțiunii de „dârvar”, „dârvari” înțelesul de „tăietor de copaci în pădure”, ceea ce vine să confirme unele afirmații ale bătrânilor satului care spun că primii locuitori s-ar fi așezat lângă pădurea din apropiere la începutul secolului XVI, în locul numit „Adunați”, identificat astăzi prin toponimicul zonei în partea nordică a trunchiului de pădure Dârvari-Grădinari (fostă proprietate a boierului Ilie I. Niculescu Dorobanțu) aflat pe malul stâng al Argeșului. Ulterior, din cauza deselor inundații provocate de râul Argeș, ei au fost strămutați pe actuala vatră a satului. În prezent, în satul Dârvari există o stradă cu numele de „Adunați”, în amintirea acelui loc. În urmă cu 250-300 ani, o bună parte a acestor locuri era acoperită de pădure. Prin apariția marilor proprietari de moșii, s-a impus defrișarea acestora, făcând loc culturilor agricole. Semnificativ pentru argumentația de mai sus este și „Anuarul SOCEC al României mari”[1], care, referindu-se la comuna Dârvari-Ciorogârla, la capitolul „ exploatare de păduri”, menționează un proprietar de moșie cu numele Mărculescu Toma care în anul 1922 deținea în această zonă 250 ha de pădure. Deși Mărculescu Toma este trecut la categoria proprietari de moșii, această încadrare este incorectă, mai degrabă el trebuie să fi fost un concesionar al pădurii lui Ilie Niculescu Dorobanțu, în vederea tăierii masei lemnoase. Mai mult, acesta nu apare anterior ca proprietar al vreunei suprafețe de pădure în raza comunei Dârvari-Ciorogârla și nici după aceea[2]. Într-o lucrare din 1778 aparținând generalului austriac Bauer sunt amintite ca fiind așezate în aproprierea râului Sabar localitățile Călțuna (Calzuhn), Boiana, Cațichea ( Calzicu ) și Dârvari (Târwara), ceea ce vine să confirme ideea că aceste sate existau deja in zonă.

Documentele de arhivă precum și alte surse dovedesc cu certitudine că în a doua jumătate a secolului al XIX-lea,satele Dârvari si Cațichea se aflau în proprietatea familiei boierului Niculescu Dorobanțu, aspect confirmat  în 1892 și de C.Alessandrescu în al său „Dicționar pentru Județul Ilfov”, arătând că satul Dârvari face parte din Plasa Sabaru și este situat între râul Ciorogârla și râul Răstoaca (Sabarul), precizând că : „se întinde pe o suprafață de 1011 ha cu o populație de 680 locuitori” și că „Dl. I. Niculescu-Dorobanțu are 747 ha și locuitorii 264 ha. Proprietarul cultivă 550 ha (7 sterpe, 40 islaz, 150 pădure ) și locuitorii cultivă 239 ha ( 23 sterpe și restul vie) ”.

Istoricul bisericii parohiale

Istoria zidirii bisericii

Domnitorul român Alexandru Ghica, cu cheltuiala proprie, zidește pe acest loc o biserică din paiantă și cărămidă în anul 1846, luna martie, ziua 15, reparată în 1884 de enoriași și care a dăinuit până în 1908 când a fost demolată. Temelia actualei biserici a fost așezată în anul 1908, luna septembrie, ziua 15. Întreaga clădire a fost finalizată în anul 1910. Biserica este situată pe strada 1 Mai, nr 41. Acest locaș a fost construit cu ajutorul Prefecturii Ilfov, prin contribuția familiei boierului Ilie Niculescu Dorobanțu și cu munca benevolă a enoriașilor. Locașul are formă de cruce, prevăzută cu o singură turlă din cărămidă, de formă octogonală. Dimensiunile bisericii sunt următoarele: lungimea 27 metri, lățimea 7 metri, înălțimea 17 metri. Catapeteasma  este realizată din stejar masiv iar pictura bisericii este în stil neobizantin. Pictura a fost restaurată în anii 1956,1988 și în 2014. Nu se cunoaște pictorul inițial. Cutremurul din noiembrie 1940 a adus mari distrugeri clădirii bisericii, bombardamentele din 1944, aprilie 4 și 11 de asemenea, situație ce a determinat consolidarea navei cu o centură de fier, iar la exterior a fost legată cu tiranți de fier. La cutremurul din 4 martie 1977, turla bisericii s-a dislocat, fiind nevoie de rezidirea ei, dar la o înălțime mai mică decât cea inițială. Biserica nu deține obiecte de valoare patrimonială.

Șirul preoților

Cel dintâi preot pe care l-au cunoscut  bătrânii satului și care este amintit în documente, a fost  „ Popa  Ioniță ”. Au urmat Anghel Măgureanu ( 1918-1931), Ștefan Angelescu (1931-1978), Grigore Ion ( 1978 -1988), Iordache Ionel ( 1988-1995), Ghiță Dumitru –Jane (din 1995). Dascăli de seamă ai Bisericii Dârvari au fost: Nicolae Dascălu ( 1930-1948) ; Ilie Constantin (1931-2000) și Grigore Paul (1935-2008). Casa parohială a fost construită între anii 2010 și 2015.

Cimitirul

Cimitirul parohiei a fost înființat odată cu prima biserică, nu se știe data, însă la inventarul din 1949 este amintit faptul că terenul a fost donat de către boierul Niculescu Dorobanțu prin actul de zidire de la 15 septembrie 1908. Are o suprafață de 5196 mp.

Profilul actual al parohiei

Activități pastoral-misionare, culturale, editorale, filantropice, catehetice

Parohia derulează proiecte cu tineretul conform metodologiei primite de la sectorul cultural și de învățământ. În prezent ,parohia are în cuprinsul ei în jur de 400 familii ortodoxe dintre care în proporție de 40% de etnie rromă, mulți dintre ei provenind din foștii robi ai mânăstirii Samurcășești care au fost eliberați prin reformele legislative ale lui Alexandru Ioan Cuza.

BIBLIOGRAFIE: URECHIA, V.A, Istoria românilor – volumul XI;Anuarul SOCEC al României mari pe anii 1924-1925; GIURESCU, Constantin  C., Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, Editura pentru literatură , București,1966; STOICESCU, N. Dicționar al marilor dregători din Țara Românească și Moldova secolul XIV-XVII, Editura enciclopedică română, București, 1971; GIURESCU, Constantin C., Dicționar al marilor dregători din Țara Românească și Moldova secolul XIV- XVII. Ediția a-III-a.

[1. V.A.URECHIA, Istoria Românilor, vol XI, p. 846]

[2. Nicolae Stoica- Monografia localității Dârvari-Ciorogârla,p. 16]