Parohia Dobroești

Istoricul comunității parohiale

Toponimie, prezentarea generală a localtății/cartierului d.p.d.v. geografic, istorico-demografic, arheologic, cultural, economic

Parohia este situată în comuna Dobroești, Județul Ilfov. Comuna este localizată la marginea de răsărit a Municipiului București, pe o peninsulă înconjurată la nord, vest și sud de o buclă a Râului Colentina, între lacurile: Fundeni, Dobroești și Pantelimon. Numele comunei provine de la cuvântul bulgar “dobr” care se traduce “bun”, cu trimitere la pământurile roditoare pe care s-a așezat comunitatea de bulgari însoțită de episcopul lor, Sf. Sofronie de la Vrața, cel care a fost, pentru o vreme, egumen la Mânăstirea Mărcuța și care l-a hirotonit pe Sf. Calinic de la Cernica.Atestarea documentară a așezărilor omenești de la Dobroești se face începând cu sec. al XVI-lea. La 1 iulie 1584, Petru Voievod dă hrisov de întărire pentru Drăghici Logofătul din Dobroești. La sfârșitul sec. al XIX-lea, în Dobroești, funcționa deja o școală primară. În totalitatea lor, locuitorii au fost și sunt de religie creștin-ortodoxă. La intrarea în localitate, a fost ridicat un monument care cinstește memoria eroilor dobroeșteni din cele două războaie mondiale, restaurat în urmă cu 10 ani prin grija autorităților locale. Ocupațiile tradiționale ale locuitorilor au fost, în trecut, cultivarea pământului, legumicultura si creșterea vitelor. În prezent, apropierea de marea metropolă, a determinat renunțarea la vechile îndeletniciri și diversificarea specifică ocupațiilor mediului urban.

Istoricul bisericii parohiale

Istoria zidirii bisericii

Construcția bisericii cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului” s-a făcut prin inițiativa primului ei slujitor, preotul Gheorghe Iordan Vârban, fiind târnosită la data de 3 decembrie 1861, sub domnia lui Al.I. Cuza, ctitor fiind obștea anonimă a satului Dobroești. Constructia a fost refăcută radical în anul 1921, în zilele Majestății Sale Regele Carol al II-lea și sub păstorirea Patriarhului Miron Cristea. Forma actuală a bisericii datează din anul 1932. Mărturie a celor relatate stau cele doua pisanii situate la intrarea în biserică, ale căror texte le redăm în continuare: “Această Sfântă Biserică zidită din temelia ei la anul 1861, de obștea locuitorilor acestui sat numit Dobroesci. Intâiul ei preot slujitor a fost Iordan Gh. Vârban care și el a luat parte la întemeierea ei; al doilea preot a fost Constantin Cristescu în zilele căruia s’a reparat biserica în anul 1897, fiind epitrop M. Condulescu. Al treilea a fost preotul Marin Dumitrescu, la anul 1901 care a stăruit de s’a făcut puțul și alte înbunătățiri la biserică și a stăruit să se așeze aici această inscripțiune, plătită de d-l Ilie Stăncescu, în memoria tatălui său, Stanciu Tone, decedat la 19 feb. anul 1902.”

Pisanie

“Acest Sfânt Lăcaș, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, a fost zidit din temelie în anul 1861 și s-a refăcut radical în anul 1928 în zilele M.S. Regele Carol al II-lea și ale IPS Miron Cristea, Patriarh al Romaniei, paroh fiind preotul Iordache B. Pascu. Forma actuală a bisericii s-a realizat în anul 1932, paroh fiind preot Dr. Corneliu Popescu, an în care a fost executată pictura de către pictorul Constantin Vasilescu. Pictura a suferit două restaurări, prima în anul 1960, paroh fiind preotul Dumitru Roșculeț, restaurarea fiind executată de pictorul Constantin Vasilescu și preotul Alexandru Petre și cea de a doua restaurare a fost executata în anul 1998, cu ajutorul enoriașilor, paroh fiind preotul Maximilian State și preot co-slujitor Daniel Frujină.”

Arhitectura, plan, dimensiuni, materiale de construcții

Biserica a fost construită din cărămidă, în formă de corabie, inițial având două turle de lemn învelite în șindrilă. În anul 1875 acoperișul a fost învelit cu tablă, renuntându-se la una dintre turle. Biserica a fost refăcută în perioada 1928-1932 când a fost adăugat actualul pridvor, au fost lărgite ferestrele și s-a construit turla actuală, în formă octogonală. Dimensiunile bisericii sunt:  21 de m lungime și 7 m lățime.

Pictura

În anul 1932 a fost realizată pictura bisericii, în stil neobizantin, de către pictorul iconar, Constantin Vasilescu. Pictura bisericii a fost restaurată în anul 1950 și în anul 1998. În anul 1957 a fost refăcută temelia, asigurându-se hidroizolația acesteia. Biserica a avut o clopotniță din lemn, în partea stângă a curții, și o casă parohială construită în anul 1925. În prezent, acestea sunt înlocuite de actualele anexe, menționate în continuare. În anul 2006 au fost înlocuite ușile de intrare, vechile străni, precum și catapeteasma, cu altele noi, lucrate în lemn de stejar de către meșteri maramureșeni.

Anexe

Așezământul social-cultural “Sfântul Sava cel Sfințit”, construit între anii 2007-2009, din zidărie și lemn. Clopotnița cu demisol, construită între anii 2014-2015, din zidărie. Casa parohială construită în perioada 2002-2004, din caramidă (parterul) și bca (mansarda), este compusă din două apartamente.

Obiecte vechi de cult, manuscrise și cărți vechi

Biserica deține o Evanghelie veche, îmbrăcată în coperți de piele și pânza rosie, datând din anul 1923. [ȘIRUL PREOȚILOR] Gheorghe Iordan Vârban, (1861- ????), Constantin Cristescu, (????- ????), Marin Dumitrescu, (???? – ????), Iordache B. Pascu, (???? – 1930), Corneliu Popescu, (1930- 1936), Dumitru Roșculeț, (1936 – 1994), Maximilian State, (1994 – prezent).

Cimitirul

Parohia deține două cimitire, vechiul cimitir (în prezent, complet concesionat) și Cimitirul “Sfinții Îngeri”, deschis în anul 2003. Nu sunt înhumate personalități bisericești sau laice.

Profilul actual al parohiei

ActivitâțI pastoral-misionare, culturale, editoriale, filantropice, catehetice, ș.a

Profilul actual al parohiei este strâns legat de activitățile desfașurate în așezământul social-educativ aflat în curtea bisericii. În acest locaș se desfășoară: cateheze cu copiii și tinerii parohiei, în concordanță cu proiectele dezvoltate de Patriarhia Română; ateliere de lucru realizate cu elevii școlii, pentru realizarea de mărţişoare, felicitări, icoane pictate pe sticlă, valorificate în scopuri filantropice; mese săptămânale organizate pentru enoriașii nevoiași; pregătirea pachetelor de alimente, acordate lunar enoriașilor greu deplasabili; mese festive: Paşte, Crăciun, Hram, de 1 Iunie, organizate pentru copiii și enoriașii parohiei; organizarea unor acţiuni cu scop caritabil: ”Târg de dulciuri cu aromă de fapte bune” – organizat anual de Sărbătoarea Floriilor, în colaborare cu școala din localitate, pentru strângerea de fonduri; concurs de plăcinte tradiționale, organizat anual, în săptămâna dinaintea începutului Postului Sfintelor Paști. De ani  buni, ȋntre biserică şi Şcoala Gimnazială Nr. 1 din Comuna Dobroeşti, s-a ȋncheiat un parteneriat, ȋn baza căruia au fost susţinute, in mod regulat, trei mari proiecte, și anume: proiectul “Să aducem primăvara ȋn sufletele lor”, având ca beneficiar direct bunicuţe văduve de pe raza comunei, proiectul “Iubeşte-ţi şi respectă-ţi aproapele!” adresat persoanelor din comunitate, proiectul “Un copil, o floare, un zâmbet” destinat  copiilor din localitate.

BIBLIOGRAFIE: Pr. Marin Dumitrescu, „Istoricul a 40 de biserici din Romania” vol II, București, Stabilimentul de Arte Grafice ALBERT BAER, 1902, Monografia Comunei Dobroești.