Parohia Islaz

Istoricul comunității parohiale

Toponimie, prezentarea generală a localității d.p.d.v. geografic, istorico-demografic, arheologic, cultural, economic

Parohia Islaz, Protoieria Ilfov Sud este situată în satul cu același nume, la începuturile sale numit și Satul Nou. Această comunitate a luat naștere în preajma anului 1892, locuințele fiind fixate pe terenul unde mai înainte străbunii își aveau islazul pentru pășunatul vitelor, de unde își trage noua denumire de Islaz. Satul are o înfățișare frumoasă, cu străzi largi și drepte și se află între Șoseaua Națională (DN 3) și calea ferată București – Constanța. Încă de la început, locuitorii satului Islaz au venit aici cu puternice concepții și trăiri religioase. Dacă inițial astfel de manifestări erau strâns legate de cele din satul Brănești, aflat în apropiere, din anul 1914, când s-a început construcția bisericii din acest sat, apare o evidentă înlesnire a acestor manifestări religioase.

Istoricul bisericii parohiale

Istoria zidirii bisericii

Ctitorii Bisericii din satul Islaz sunt Petre şi Alexandrina Constantinescu – Bumbăcaru din Bucureşti. Biserica a fost sfinţită la 25 martie 1915, de Buna Vestire, hramul fiind Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, cel mai probabil din dorința ctitorilor. Pictura inițială a fost executată de pictorul Toma Vintilescu și ajutoarele sale. Ctitorul fusese prieten din copilărie cu locuitorii întemeietori ai satului Islaz, Avram Mihalache și D. Penciu. Lucrând ca băiat de prăvălie, a ajuns cu timpul un negustor cu greutate. La apelul locuitorilor satului Islaz de a-i ajuta la construirea unei biserici, Petre Constantinescu a declarat că donează pentru biserică tot materialul, purtând toate cheltuielile de zidire, pictare şi împodobire a acesteia, cu singura condiţie ca enoriaşii să transporte materialele şi să dea mână de lucru la zidire. Creştinii din Islaz şi-au ţinut cuvântul, iar ctitorul şi-a depăşit făgăduinţa, aducând pe arhitectul Pandele din Bucureşti şi construind o biserică frumoasă după modelul bisericii Sfântul Mare Mucenic Gheorghe-Malmeson, de pe Calea Plevnei din Capitală.

Arhitectura, plan, dimensiuni, materiale de construcții

Biserica este construită din cărămidă și acoperită cu tablă. Are lungimea de 20 metri, suprafaţa de 160 mp şi volumul de 1.280 mc. La rangul de parohie este ridicată în anul 1922. Actele doveditoare de întemeiere a Bisericii sunt numai procesele verbale din arhiva parohiei de după anul 1950. Nu se cunoaște cum arăta pictura inițială a Bisericii și nici numele autorului ei. [ANEXE] Parohia deține și o casă parohială construită în anul 1941, cu o curte generoasă de aproape 2000 mp, care la început a funcționat ca grădiniță a satului, iar în marginea satului, lângă calea ferată se află cimitirul parohial, cu o suprafață de 1 ha, acesta fiind mutat aici în anul 1976 din cauza inundațiilor ce l-au afectat pe cel vechi aflat unde în acea vreme încă mai exista un islaz. Astăzi satul s-a mărit prin cumpărarea terenurilor și fostul islaz este acum aproape complet ocupat de case construite după Revoluție.

Șirul preoților

Marin Popescu (????-1928), T. Drăghicescu (1928-1930), Ion D. Ionaşcu (1930-1950), Spiru Apostol (1953-1958), Vasile Țepordei (1958-1966), Gheorghe Ivanciu (1967-1997), Gheorghe Vanghele (1997-2010), Dinu Ioan-Ștefan (din 2010).

Cimitirul

Parohia deține cimitir parohial înființat în anul 1976 cu suprafața de 10.000 m.p.

Profilul actual al parohiei

ActivitățI pastoral-misionare, culturale, editoriale, filantropice șI catehetice

Periodic se realizează acțiuni sociale la orfelinate sau cămine de bătrâni din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureștilor.