Parohia Vârteju

Istoricul comunităţii parohiale

Toponime, prezentare generală a localităţii d.p.d.v. geografic, istoric-dermografic, arheologic, cultural, economic

Parohia ,,Sf. Ioachim şi Ana” Vârteju este situată în localitatea Vârteju, județul Ilfov, pe malul stâng al râului Ciorogârla. Parohia este învecinată la vest, cu oraşul Bragadiru, la est cu cartierul Nefliu (Măgurele), la sud cu cartierul Pruni ( Măgurele) și lunca Sabarului şi a Argeşului, iar la nord cu Bucureşti. În jurul anului 1750, pe malul stâng al Ciorogârlei s-au așezat primii locuitori din neamul sârbilor. Din tradiţia orală, aflăm că cei dintâi locuitori erau de origine sârbă şi bulgară și se ocupau cu agricultura şi grădinăritul. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, moşierul Ogrezeanu care avea aproape toate terenurile din preajma comunei, a mutat gospodăriile de pe malul Siliştei, în satul Vârteju pe o linie paralelă cu linia sârbilor, deoarece nou veniţii erau aduşi de lângă satul Bulgaru. Noua linie care s-a format, a primit denumirea de linia Bulgarului aşa cum este cunoscută şi astăzi. Ulterior vor fi mutaţi şi locuitorii de pe malul Argeşului, aceştia alcătuind o nouă linie Simedreni. Cu timpul, satul Vârteju s-a dezvoltat pe cele 3 linii adăugându-se la această linie, Chirea (azi Chirca). În anul 1948 s-a format satul nou din liniile Ciorogârla, Drum Nou şi Fulger. Satul nou (partea nouă) se numeşte local F.N.D. în amintirea Frontului Democraţiei Populare care a împroprietărit cu locuri de casă pe cei lipsiţi de pământ. Ocupația de bază a localnicilor o constituie agricultura, iar o parte dintre locuitori lucrează la diferite întreprinderi din oraşele din jur şi capitală. În curtea bisericii, chiar în spatele clopotniţei se găseşte un monument – troiţă, ridicat în memoria eroilor din 1916-1918 şi 1944.

Istoricul bisericii parohiale

Istoria ziidirii

La câțiva ani după instalarea primilor locuitori apare și prima biserică. În pisania celei de-a doua biserici se spune că la Vârteju, în anul 1798 era o biserică de lemn pe locul unde este clădită actuala biserică. Această biserică va fi dărâmată și construită o biserică din zid (1818-1912), păstrându-se de la aceasta [PISANIE] cu următorul text: ,,Această sfântă biserică a fost făcută mai înainte dă lemn dă D-lui Biv-Vel clucer Costandin cu soţia lui Maria Lehli în zilele prea înălţatului Domn Costandin Moruzi leat 1798 şi acum de al doi-lea s-a înălţat dă zid iarăşi de D-lor în zilele prea înălţatului Domn Ion Vodă Caragea şi Prea Sfinţiei Sale Mitropolit Nectarie ca să fie spre veşnică pomenire şi cu sârguinţă D-lui Gheorghe Vistier, Dumitrache Brăescu şi jupânesei Balaşa la 1818”.

Construcţia actualei biserici a fost începută în 1912, dar din cauza lipsurilor financiare şi a mâinii de lucru, din timpul primului război mondial, a fost terminată în anul 1922. Bătrânii satului relatează că biserica a fost construită de meșteri italieni, după proiectul unui arhitect italian, care a realizat această construcție împreună cu echipa lui. Lucrările de construcie ale bisericii au fost finanțate de către proprietarul Dimitrie Marinescu Bragadiru, care deținea o fabrică de cărămidă şi cariere de nisip. Sătenii au sprijinit și ei cu obolul lor bănesc prin intermediul primăriei, care tipăriseră nişte carnete, cu inscripția ,, ajutaţi biserica cu o cărămidă”.

Arhitectură, plan, dimensiuni, materiale de construcţii

Arhitectural, la această biserică se regăsesc două stiluri, stilul românesc, care se îmbină foarte bine cu cel gotic, datorită meșterilor italieni. Biserica actuală este construită din cărămidă, în formă de cruce și are 3 turle, două pe pronaos și una pe naos. Are o lungime de 30 metri şi o lăţime de 12 m în naos, posedă cafas pentru cor şi amvon pentru predicator. Catapeteasma este din lemn, pardoseala este din plăci de bazalt, ferestrele sunt din fier, iar uşile din stejar, înalte de 4 m, au fost lucrate în Germania, cu un chenar de jur împrejur foarte frumos executat. Din anul 1912 şi până în anul 1948 nu s-au efectuat nici un fel de reparații la acest locaș de închinare. În anul 1948, în timpul regimului de democraţie populară, cu ocazia împroprietăririi sătenilor lipsiţi de locuri de casă, biserica a fost înzestrată cu o suprafaţă de teren 2500 mp, care a folosit la mărirea vechiului cimitir. [PICTURA] În 1948 s-a pictat biserica în tempera de către pictorul Profeta, cu sprijinul financiar al sătenilor şi cu ajutorul substanţial al Ministerului Cultelor, prin intermediul d-lui Stanciu Stoiancu fiu al satului, ministru al Cultelor, construindu-se şi o capelă în cimitir. Dintre figurile meritorii ale parohiei, enumerăm pe Dimitrie Marinescu (Bragadiru), care a donat cărămida, nisipul, dar şi ajutorul financiar necesar pentru construirea bisericii. Pr. Constantin Anastasiu (1898-1946) sub care s-a construit actuala biserică şi Stanciu Stoian fiu al satului, de al cărui nume se leagă pictura bisericii ( refăcută în 2005), împrejmuirea ei şi a cimitirului, precum și construcţia capelei din cimitir. [ŞIRUL PREOȚILOR]: Pr. Constantin Anastasiu (1898-1946), Pr. Ioniţă (????-????), Pr. Alex Dumitrescu (????-????), Pr. Ion Tr. Mitrea (????-????), Pr. Pârvulescu Sebastian (????-????), Pr. Dumitru Aldulescu (1991-1998), Pr. Nenea Adrian Ştefan (1998 -2012), Pr. Marinescu Marius Dumitru (1 noiembrie 2012 – prezent)

Cimitirul

Biserica posedă un cimitir de 9525 mp și o capelă construită în 1948 . Mormite de importanţă istorică şi locală nu se găsesc.

Profilul actual al parohiei

ActivităţI pastoral-misionare, culturale, editoriale, filantropice, catehetice

În fiecare miercuri, după slujba de seară, are loc în biserică un dialog între preot şi credincioşi pe diferite teme teologice. Biserica dispune de o mică bibliotecă creştină, cu program de împrumut pentru toţi cei interesaţi de învăţătura credinţei ortodoxe. Parohia acordă periodic ajutoare financiare familiilor nevoiaşe de pe teritoriul ei precum şi altor familii aflate în dificultate care solicită acest lucru. Biserica dispune de un centru social pastoral, în care se desfăşoară diverse activităţi educative cu tinerii din parohia noastră.