Parohia Bragadiru

Istoricul comunității parohiale

Toponimie, prezentarea generală a localității d.p.d.v. geografic, istorico-demografic, arheologic, cultural, economic

Parohia este situată în oraşul Bragadiru, în partea de vest a judeţului Ilfov, la 8 km de Municipiul Bucureşti, fiind situat pe drumul naţional DN 6 Bucureşti – Alexandria. Oraşul Bragadiru aparţine administrativ judeţului Ilfov, întinzându-se pe o suprafaţă de 2.179 ha. Odată cu data de 12 decembrie 1830, se atestă prima documentare a actualului nume al comunei Bragadiru, actualmente oraşul Bragadiru. Documentul în care se aminteşte de moşia Bragadiru îl reprezintă o jalbă adresată de Constantin Glogoveanu către judecătorul Divan al Principatului Valachiei. Numele de Bragadiru se întâlneşte pentru prima dată ca nume de persoană într-un document din 26 mai 1825, care face referire la răscumpărarea venitului munţilor moşnenilor Dragosloveni din judeţul Muscel de către Ion şi Niţu, feciorii Bragadirului. Pe teritoriul actualului oraş Bragadiru şi al comunei vecine Cornetu, înainte de 1593 exista o singură moşie care aparţinea moşnenilor Măicăneşti. Informațiile despre moşia Măicăneşti sunt atestate în documentele publicate în cartea de hotărnicie a moşiei Cornetu – Bragadiru, supranumit Cornetu Glogoveanu din judeţul Ilfov, plasa Sabaru, proprietatea lui Marinescu Bragadiru, făcută în 1900 de către inginerul hotarnic Ştefan Georgeta. În 1893 domnul Dumitru Marinescu este proprietar al moşiei Bragadiru şi al moşiei Cornetu –Bragadiru. Prin Decretul Domnesc nr. 394 din 31 martie 1864 s-a instituit comună ca unitate administrativă, alcătuită din mai multe sate. Astfel comuna Bragadiru – Bulgaru, este alcătuită din satele : Bragadiru, Bulgaru şi Cornetu – Glogoveanu. După tabloul împroprietăririi de la 1864, comuna Bragadiru – Bulgaru, cuprindea 134 de case, numărul populaţiei din 1905 fiind de 1541 locuitori, din care satul Bragadiru avea 1144 locuitori. Tot în comuna Bragadiru, pe ambele maluri ale râului Sabar, există vestigii de aşezări din epoca neolitică, a bronzului, getodacică, de formare a poporului român şi din feudalism. Până în anul 1950, localitatea Bragadiru a aparţinut judeţului Ilfov, din 1950 până în 1968 a fost trecută la Muncipiul Bucureşti, fiind subordonată direct raionului Tudor Vladimirescu, astăzi sectorul 5 al Capitalei. Din anul 1968 până în ianuarie 1981, a fost subordonată Municipiului Bucureşti, atunci când localitatea Bragadiru a fost trecută la Sectorul Agricol Ilfov. Datorită putenicei dezvoltări şi în urma referendumului organizat în anul 2003, localitatea Bragadiru a fost numită oraş la data de 2 ianuarie 2006, prin Legea nr. 415/30.12.2005.

Istoricul bisericii parohiale

Istoria zidirii bisericii

Înaintea bisericii de azi, a existat o altă biserică, în curtea fabricii de spirt, pisania primei bisericii aflându-se acum în curtea bisericii actuale: „Zidită în anul 1851 de către vornicul Alexandru Scarlat Ghica, Mitropolit al Ungrovalahiei fiind Nifon.” Biserica de azi, cu hramul Sfântul Dimitrie, este ctitoria familiei D.M.Bragadiru, construită între anii 1897-1899 şi sfinţită în ziua de 26 octombrie 1899, aşa cum spune textul Pisaniei, al căui conținut îl reproducem: Acestei sfinte biserici i s-a pus temelia în luna august 1897 și s-a sfințit în ziua de 26 octombrie 1899 în zilele IPS Mitropolit Iosif Ggeorghian cu odoarele date de dl. Dumitru Marinescu Bragadiru cu întreaga familie, primarul Hristea Drumea cu întregul consiliu comunal, epitropi Dumitru Movilă și Niță C. Andreescu, preotul Ilie Ionescu-Sachelarie.

Arhitectura, plan, dimensiuni, materiale de construcții

Nu cunoaştem nimic și nu avem nicio informație despre meşteri, ingineri şi arhitectul care a întocmit planul Bisericii. Suprafaţa construcţiei la temelie este de circa 240 de metri pătraţi; înălţimea zidului exterior este de 8 metri; lungimea de la intrare până la partea de răsărit a Sfântului Altar, este de 28 de metri; perimetrul este de 72 de metri; lăţimea în naos este de 8 metri; iar între cele două strane de 12 metri. Biserica din Bragadiru are formă de cruce, fiind prevăzută cu două turle, una mai mare la Pantocrator şi alta mai mică la intrare, care a servit drept clopotniţă, până la prima construcţie a clopotniţei, în anul 1934. Zidul este de cărămidă, iar acoperişul din tabla. Înăuntru este pardoseală cu ciment mozaicat, turnat. Catapeteasma este în întregime opera pictorului Anton Serafim. Casa parohială a fost construită în anul 1932 şi clopotniţa în anul 1934. Printre preoţii de seamă, îl putem aminti pe părintele Ilie Ionescu – Sachelarie, adormit în anul 1928, care a fost preot şi la dată când s-a făcut biserica. Prima restaurare a Bisericii a fost făcută în anul 1928, cum este arătat în Pisania cea mică, în care este scris: “S-a reparat această biserică în anul 1928 de Domnii D.M. Bragadiru, doctor G. Ghiorghian şi G. Mironescu şi locuitorii Comunei Bragadiru, prin stăruinţa preotului Tache Simionescu şi Epitropul Alecu Pastramă. Între anii 1972-1974, biserica a fost renovată prin grija părintelui Petre Tecucianu şi sfinţirea a fost săvârşită de P.S. Roman Ialomiteanu”. Între anii 1992-1994 s-a vopsit acoperişul Bisericii, s-au făcut lucrări de consolidare, tencuiala exterioară în praf de piatră.

Șirul preoților

Pr. Ilie Ionescu Sachelarie (1876 – 1928) Pr. Tache Simionescu (????-????), Pr. Ion Tonciu (????-????), Pr. Ioan (????-????), Pr. Dumitru (????-????), Pr. Virgil Constantin (????-????), Pr. Bârlogeanu Constantin (????-????), Pr. Ştefan Dobra (????-????), Pr. Ştefan Costea (????-????), Pr. Petre Tecuceanu (????-????), Pr. Gheorghe Cheran (anul 1989 – prezent), Pr. David Florian (anul 1993 – prezent), Pr. Ion Cătănescu (anul 2009 – prezent). În anul 1997 s-a restaurat pictura interioară de către Marin Bonea din Comună Vărăşti, judeţul Giurgiu, sub grija Părintelui Paroh Cheran Gheorghe şi a Preotului David Florin, cu ajutorul locuitorilor Comunei Bragadiru. În anul 1986, din ordinul autorităţilor comuniste a fost demolată Clopotniţa Bisericii. Pe data de 1 noiembrie 1989, a fost numit preotul Cheran Gheorghe, iar din anul 1991, a fost numit preot paroh. Pe data de 6 august 1993, a fost numit preot coslujitor David Florin. S-a refăcut pictura interioară şi exterioară în anul 2002 şi a fost sfinţită Biserică şi Clopotniţă ce a fost reconstruită în anul 2003, slujba de sfinţire a fost săvârşită de către PS. Ambrozie Sinaitul. În anul 2012 s-a împrejmuit Cimitirul Parohial, s-au turnat alei, s-a introdus iluminat public şi reţeaua de apă şi canalizare, s-a înlocuit integral acoperişul Capelei mortuare din incinta cimitirului construită în anul 1991. În anul 2013 Biserică şi curtea acesteia au fost împrejmuite iar în partea din faţă a Bisericii s-a construit un gard din fier forjat. Biserica nu deține obiecte de valoare.

Cimitirul

Parohia detine un cimitir parohial in suprafata de 27394 m2, infiintat in anul 1897.

Activități culturale și filantropice în trecut

Preotul paroh împreună cu epitropul bisericii au editat un pliant cu istoricul parohiei si fotografii.

Profilul actual al parohiei

Actualmente se întreprind activități de ajutoare a celor mai nevoiași, parohia dispune de un Centru Cultural – Social ce se pune la dispoziția elevilor de la Școala Generală nr.1 din Bragadiru pentru diferite activități. Periodic se fac cateheze cu tineretul, în special în zilele de vineri, dupa slujba Sfantului Maslu. În anul 2014 s-au finalizat lucrările la centrul cultural – social, s-au făcut ample lucrări de amenajare şi peisagistică din curtea Bisericii, s-a construit Lumânărarul şi Pangarul Parohial, ambele după Canoane şi standarde moderne şi utile, Grupuri Sanitare şi Anexe. Slujba de sfinţire a fost săvârşită de către PS. Ieronim Sinaitul